thoughts

psihologie

Starbucks Unirii, ora 2.

arunc o privire prin geamul cafenelei. îl surprind cu capul aplecat, citind, sprijinit cu cotul stâng pe masă. lângă cot, cafeaua scoate aburi, încă neatinsă. o priveliște pe care o puteam admira timp de ore întregi fără să mă satur, fără să îmi pese că îmi bate soarele în cap, fără să realizez că am ajuns mai devreme și că, pentru el, tot întârziată voi fi în final.

pulsațiile inimii mele:

Continue reading

Advertisements
Standard