thoughts

fizica

Newton Cocktail Bar.

29 iulie.

ora 19:29.

număram minutele. băteam din picior de fiecare dată când minutarul se schimba pe ecranul telefonului. răbdarea mea era din nou redusă la zero.

…nici măcar nu va fi un eveniment autentic, având în vedere că nu împlinesc vârsta așa-zisei libertății veșnice. în ultimul an de liceu, numai liberă nu o să mă pot numi oricum…

deși îmi stătea în fire să fiu bosumfltă, acum eram nevoită să fac o excepție de la regulă. să îmi mențin un zâmbet larg pe buze timp de șapte ore întregi. să dansez cât mă țin picioarele. să nu mă emoționez prea tare. pe scurt, să mă las dusă de val.

îl urmăream cu privirea pe barmanul tânăr cum căra lăzi cu sticle de apă, pe care le băga, mai apoi, la frigider. în lumina difuză, barul își etala adevărata sa frumusețe, cu sticle de băutură de diverse mărimi și pahare sclipind provocator. vodka își aștepta cuminte clienții, Jack Daniel’s reflecta asupra inimilor frânte pe care avea să le umple cu plăcere, șampania urma să facă fericit un alt sărbătorit, vinul se smiorcăia undeva, într-un colț că a devenit cam demodat în ultima perioadă, iar tequilla zbârnâia pe raft la gândul că va fi din nou responsabilă de cel puțin zece victime chiar și în seara asta. doar gândul la alcool îmi făcea buzele să freamăte…pick your poison for tonight, darling, am auzit, ca o șoaptă venind dinspre bar. nu am luat-o în seamă…nu încă.

mă joc gânditoare cu voalul rochiei vernil pal, tivit la margine cu o plasă neagră ce stătea boțită. o netezesc între degete, alungând încă un moment de nervozitate.

mă ridic de pe scaun. nu mai am stare. încep să fac mici ture prin sală. chiar dacă picioarele o să mă doară deja din cauza pantofilor…și asta fără măcar să dansez.

aud pe cineva coborând scările. probabil dj-ul. mi-a spus că urmează să facă o probă la aparatura aflată în colțul drept al sălii.

mă întorc, făcând o mică piruetă și aproape mă fac una cu podeaua, numai că o mână mă ține ușor de spate. nu apuc să văd fața persoanei. Newton’s law of universal gravitation describes the gravitational attraction between bodies with mass. *sigh*

un chip acoperit de un superb buchet de trandafiri grena.

totuși mâinile mari, ferme, sacoul bleumarin, pantofii atent lustruiți îl dau de gol.

nu mă așteptam să vină… puteam să jur că nu o să-și facă apariția în seara asta. știam că e chemat în alta parte, că nu își pierdea timpul într-un loc unde nu era invitat oficial, de către gazdă, unde nu se simțea confortabil, unde sărbătorita era o fată mult prea visătoare pentru el, o artistă pe care nu o înțelegea și poate una pe care nu va fi în stare să o înțeleagă vreodată.

ea s-a obișnuit deja cu ideea… (în capul lui)

nu mă pot obișnui cu ideea… (în capul meu)

mintea mea nu poate să îl uite. sau nu vrea să îl uite și continuă să lupte. sau, pur și simplu, nu își permite să îl uite pentru că i se pare încă prea devreme.

iar legile gravitației și norocul chior care se agață uneori de mine îmi surâd din nou.

îmi întinde timid buchetul.

își cere iertare. îmi oferă o explicație pe care am așteptat-o disperată luni întregi…

nu îmi învârte cuțitul în rană, ci mă eliberează.

nu auzim dj-ul cum își drege glasul. suntem surprinși de notele unei melodii care curge alene în versuri și evocă un capitol din povestea noastra.

o poveste pe care eu am început-o.

o poveste la care el pune punct.

un ultim dans și probabil o ultimă revedere. poate pentru mine e suficient, o cerșetoare care cere ceva ce nu poate avea – încrederea cuiva…sufletul cuiva.

îmi ia mâna. mă trage ușor spre el. îmi îmbrațișează talia tandru cu brațul drept.

îmi așez mâna stângă în jurul gâtului său. îmi las privirea în jos. cu capul la pieptul lui, îmi înăbuș un mic oftat în cămașa lui.

ne privim în ochi. ne potrivim pașii.

își presează corpul de al meu.

aproape că îmi țin respirația. simt că nu îl mai pot privi pentru mult timp în ochi și îmi sprijin capul din nou pe pieptul lui, lăsându-mă pradă parfumului său provocator, cu suficientă hedione în compoziție încât să mă amețească. (hedione: a synthetic ingredient which has been shown to stimulate an area of the female brain responsible for the release of sex hormones)

 

This slideshow requires JavaScript.

atracția pe care o conferă universul tuturor lucrurilor, podeaua care vrea să fie călcată de picioarele noastre nesigure, melodia care cere un ecou al iubirii pe care o exprimă în fiecare notă și acord de chitară sau de pian, toate reușesc să ne facă farmece, să ne îmbete fără să fi pus gura pe alcool, să ne aducă împreună împotriva voinței noastre…

…sau poate doar ne arată ceea ce vrem cu adevărat, lăsându-ne pradă legilor fizicii?

 

 

 

 

 

 

 

Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s